Niculae Bălan, Preşedinte UNPIR: Scopul insolvenţei este să ofere soluţii, nu bariere la asanarea mediului economic

În ultima perioadă, se discută tot mai mult despre modificarea legislaţiei insolvenţei, în contextul angajamentelor asumate de România la nivel european şi al preocupărilor legate de pierderile bugetare. Reforma este necesară, însă ea trebuie gândită astfel încât să menţină echilibrul între interesul statului, al creditorilor şi funcţionarea sănătoasă a mediului de afaceri. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) trebuie să fie un partener în acest proces.

Problemele privind recuperarea creanţelor, inclusiv a celor fiscale nu ţin doar de legislaţia insolvenţei

În dezbaterea actuală, insolvenţa este adesea prezentată ca sursa pierderilor bugetare. Aceasta este o abordare parţială. Cauzele reale sunt complexe şi includ şi alte domenii, economice,  legislative, în special legislaţia fiscală şi procedurile de executare silită.

Recuperarea creanţelor este adesea întârziată din cauza procedurilor fiscale greoaie, a lipsei unor mecanisme eficiente de urmărire a activelor şi a blocajelor administrative. În plus, un cadru fiscal imprevizibil pune presiune pe lichiditatea companiilor, ceea ce conduce frecvent la dificultăţi financiare.

De multe ori, la insolvenţă se ajunge prea târziu. Datele ONRC arată că mecanismul insolvenţei în România este folosit, în majoritatea cazurilor, când firmele nu mai pot fi salvate. La începutul lunii iulie 2025, dintre cei 21.652 de profesionişti aflaţi în insolvenţă, 14.775 (aproape 68%) erau deja în faliment. Situaţia e similară şi pentru societăţile care îşi respectă obligaţiile de raportare şi au bilanţul pe 2023 depus. Pe acest segment, din 10.782 de societăţi, 6.841 (circa 63%) erau în faliment, ceea ce înseamnă că aceste afaceri nu au apelat la protecţia legală la timp pentru a se restructura, ci abia când nu mai aveau nicio şansă. Această tendinţă transformă insolvenţa dintr-un instrument de redresare într-o simplă anticameră a falimentului.

De aceea, reforma legislaţiei insolvenţei trebuie să fie corelată cu modificări în legislaţia fiscală şi cu îmbunătăţirea instrumentelor de executare. O schimbare izolată nu va rezolva problemele structurale.

Propunerile de reformă: utile, dar necesită echilibru

În spaţiul public au fost vehiculate mai multe idei: verificarea bunei credinţe la deschiderea procedurii, limitarea perioadei de reorganizare la nouă luni, sancţiuni pentru practicieni sau interdicţii pentru administratorii implicaţi în insolvenţe repetate.

UNPIR sprijină transparenţa şi responsabilizarea, dar atrage atenţia că unele propuneri, aplicate rigid, pot afecta mediul economic. Reducerea excesivă a termenului pentru reorganizare ar putea face imposibilă salvarea companiilor viabile, ceea ce ar duce la falimente şi pierderi suplimentare pentru creditori. În acelaşi timp, sancţiunile automate aplicate practicienilor, fără a ţine cont de cauze externe (cum ar fi întârzierile în procedurile fiscale sau lipsa resurselor instanţelor), ar crea dezechilibre şi ar descuraja implicarea în dosare complexe.

Deschiderea procedurii insolvenţei este o obligaţie legala şi o soluţie reglementată, neplata datoriilor are ca principiu o cauză economică

Dacă, atunci când apare starea de insolvenţă, reprezentantul unei firme nu solicită deschiderea insolvenţei şi întârzie cu mai mult de şase luni solicitarea procedurii, riscă sancţiuni penale, inclusiv închisoare sau amendă. Această regulă subliniază că insolvenţa nu este opţională şi nici un tertip, ci o responsabilitate impusă de lege pentru protejarea creditorilor şi menţinerea disciplinei economice.

Procedura insolvenţei nu este un mecanism de evitare a obligaţiilor fiscale, ci o soluţie juridică esenţială într-o economie de piaţă. Aceasta permite restructurarea companiilor viabile, protejează locurile de muncă şi asigură recuperarea creanţelor într-un cadru legal. Fără această procedură, numeroase firme ar intra direct în faliment, cu efecte negative în lanţ.

Este adevărat că există abuzuri, dar acestea reprezintă excepţii şi trebuie tratate individual. Membrii Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) au obligaţii clare, sunt supuşi controlului instanţelor şi organismului profesional, iar abaterile nu sunt tolerate.

Apel la colaborare pentru asigurarea cerinţei de protejare a mediului de afaceri

UNPIR susţine reforma, dar consideră esenţial ca aceasta să fie realizată prin dialog cu toate părţile implicate: autorităţi, mediul de afaceri şi profesionişti. Doar prin consultare reală putem construi un cadru legal coerent, corelat cu legislaţia fiscală şi adaptat realităţilor economice.

Practicienii în insolvenţă sunt parteneri în acest proces, nu adversari. Ei contribuie la aplicarea legii, la recuperarea creanţelor şi la menţinerea stabilităţii economice. Reforma nu trebuie să fie o reacţie la percepţii negative, ci o soluţie gândită pentru eficienţă şi sustenabilitate.

UNPIR face apel la colaborare pentru o reformă echilibrată, care să reducă folosirea frauduloasă a prevederilor legale, să elimine agenţii economici care pot contamina mediul economic, dar să păstreze şansa companiilor viabile de a se redresa. Doar împreună putem construi un cadru legal modern, funcţional şi favorabil economiei româneşti.