Dascăl, UNPIR: ”Dacă îmi exprim „opinia” prin intermediul unei inteligențe artificiale, mă întreb dacă mai sunt membru al unei profesii liberale și dacă acea opinie îmi mai aparține”

Președintele UNPIR, av. Cătălin-Andrei Dascăl,  a vorbit despre potențialul inteligenței artificiale în domeniul insolvenței, în cadrul conferinței ”Ziua Profesiilor Liberale din România”, organizată de Uniunea Profesiilor Liberale din România (UPLR).

”Profesia liberală presupune ca profesionistul să își exprime propria opinie, potrivit convingerii și experienței profesionale. Dacă îmi exprim „opinia” prin intermediul unei inteligențe artificiale, mă întreb – și nu e o întrebare retorică – dacă mai sunt membru al unei profesii liberale și dacă acea opinie îmi mai aparține”, a spus dl. Dascăl într-un discurs pe care îl redăm în întregime la finalul articolului.

Potrivit președintelui UNPIR, inteligența artificială trebuie să rămână o unealtă care să sprijine practicienii în insolvență și să îi ajute în fundamentarea propriei opinii. Nu trebuie să înlocuiască practicienii nici în punctul de vedere, nici în responsabilitate

Conferința UPLR, desfășurată în data de 5 noiembrie 2025 la București, a reunit actori instituționali și reprezentanți ai principalelor profesii reglementate, într-un context dedicat temei „Inovare și Inteligență Artificială”. Obiectivul principal a fost explorarea impactului transformărilor tehnologice asupra exercitării profesiilor liberale și rolul acestora în arhitectura economică și socială actuală.

Prima parte a conferinței a fost deschisă de domnul avocat Cătălin-Daniel Fenechiu, în calitate de Președinte al UPLR. În cadrul sesiunii inaugurale au fost transmise mesaje din partea conducerii Parlamentului și Guvernului, inclusiv din partea Președintelui Senatului, a Vicepreședinților celor două Camere, precum și din partea miniștrilor Justiției și Investițiilor și Proiectelor Europene. Lor li s-au alăturat reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, ai mediului de afaceri și ai structurilor consultative. Prezența acestora a oferit contextul pentru conturarea unei perspective comune asupra provocărilor actuale în reglementarea, exercitarea și adaptarea profesiilor la noile realități tehnologice.

Lucrările propriu-zise au fost structurate în două sesiuni de comunicări și dezbateri. Panelul I a fost dedicat unor intervenții tematice din zona educației, cercetării, securității cibernetice și analizelor de impact asupra profesiilor. Printre vorbitori s-au regăsit conducători ai unor organizații profesionale și cadre universitare, alături de specialiști din sectorul tehnologic. Temele abordate au inclus utilizarea inteligenței artificiale în evaluarea calificărilor profesionale, perspectivele reglementării în domeniul cibernetic, precum și implicațiile noilor tehnologii asupra arhitecturii profesionale.

În partea a doua a conferinței au fost reunite voci reprezentative ale diverselor profesii liberale: avocați, arhitecți, consultanți fiscali, farmaciști, notari, executori judecătorești, medici veterinari și stomatologi, consilieri în proprietate industrială și alții. Intervențiile s-au concentrat pe nevoia de a integra instrumentele digitale în practica profesională curentă, cu păstrarea standardelor de competență, etică și responsabilitate.

În acest cadru, intervenția domnului Dascăl a adus în discuție particularitățile digitalizării în contextul procedurilor de prevenție și insolvență. A fost subliniată necesitatea ca noile tehnologii să fie utilizate în sprijinul eficienței și al transparenței, fără a substitui rolul profesionistului în gestionarea echilibrată a intereselor economice și juridice aflate în joc. Discursul s-a înscris în linia generală a conferinței, care a pus accent pe responsabilitatea profesiilor liberale în adaptarea la transformările tehnologice fără a pierde din vedere exigențele legale, etice și sociale ce le definesc.

Discursul complet

”În mod real, noi, ca profesie, interacționăm poate cel mai mult cu celelalte profesii: cu notarii, cu executorii, cu consultanții fiscali, cu ANEVAR și cu CECCAR. Nu ne arogăm acest rol, dar încercăm, pe cât putem, să „vindecăm” companiile; nu suntem medici, însă încercăm să oferim „medicamente” – soluții pentru redresarea acestor companii. Avem o profesie care ne apropie foarte mult de ceea ce înseamnă această uniune.

Salut inițiativa celor prezenți, pentru că, dacă AI-ul gestionează foarte bine ceea ce face, noi, oamenii, ne descurcăm uneori mai greu. Profit de această ocazie să îmi cer scuze: imediat după această intervenție va trebui să părăsesc sala. Am pregătit și o scurtă prezentare; voi trece rapid peste ea, dar doresc să subliniez altceva.

”Utilizarea Internetului nu este, în opinia mea, o opțiune personală. În foarte scurt timp, cei care nu se vor conecta la sistem se vor autoexclude de pe piață”.

Vreau să citez acest paragraf, pentru că vorbele nu îmi aparțin.

Cuvintele îi aparțin regretatului Arin Stănescu, președintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, care a fost, de asemenea, și cel de-al treilea președinte al Uniunii Profesiilor Liberale din România, și care a formulat acest lucru cu mult timp în urmă. Păstrăm și astăzi această idee pe site-ul Uniunii. Dacă atunci vorbeam despre Internet, astăzi discutăm despre inteligența artificială.

Nu reiau cele deja spuse de antevorbitori: inteligența artificială nu ar trebui să fie altceva, cel puțin în acest moment, decât o unealtă care sprijină activitatea fiecăruia dintre noi. Ca orice unealtă, poate face bine sau rău, în funcție de modul în care este utilizată.

S-a spus – pe bună dreptate – că această unealtă este lipsită de empatie și că nu înlocuiește profesionistul. Consider că trebuie să formulăm constant acest lucru în logica noastră de prevenție: nu pentru că „nu poate” să înlocuiască omul, ci pentru că nu trebuie să o facă.

Dacă am permite contrariul, am contraveni esenței noastre. Profesiile liberale sunt exercitate de intelectuali, dar mai este ceva esențial: profesia liberală presupune ca profesionistul să își exprime propria opinie, potrivit convingerii și experienței profesionale. Dacă îmi exprim „opinia” prin intermediul unei inteligențe artificiale, mă întreb – și nu e o întrebare retorică – dacă mai sunt membru al unei profesii liberale și dacă acea opinie îmi mai aparține.

Prin urmare, AI-ul trebuie să rămână o unealtă care să ne sprijine în activitate și să ne ajute în fundamentarea propriei opinii. Nu trebuie să ne înlocuiască nici în punctul de vedere, nici în responsabilitate.

La fel ca executorii și notarii, lucrăm și noi pe direcția digitalizării profesiei: protocoale și platforme cu diverse instituții, de la care colectăm informații pentru a ne desfășura corect activitatea. La nivelul Uniunii am implementat un sistem denumit SEDIS, de gestionare a dosarelor de insolvență, care fundamentează și sprijină analiza. Este și un instrument care poate genera statistici și informații utile pentru zona de prevenție.

Din perspectivă tehnică, discutăm despre două forme: învățarea automată (care agregă și modelează date) și inteligența artificială generativă (care creează conținut). Evident, trebuie să fim atenți la conținutul generat: adesea nu este doar incomplet, ci și greșit.

Am făcut numeroase exerciții – inclusiv pe scenarii legate de activități repetitive ale avocaților stagiari. Da, AI-ul poate lucra mai repede, dar ce facem pe termen lung dacă îi „înlocuim” și ne bazăm doar pe AI? Cine va mai deveni avocat definitivat mai târziu? Avem nevoie de un echilibru. Eficiența contează – cum spunea și domnul Arin Stănescu, este vorba despre a rămâne competitivi și despre a învăța instrumente inteligente, non-umane – însă fără a le acorda o prevalență excesivă.

Pe scurt, în insolvență folosim deja instrumente digitale, inclusiv platforme de licitație online dezvoltate la nivelul Uniunii, care susțin multe tranzacții și permit urgentarea procedurilor. Este adevărat, nu dispunem încă de un AI antrenat specific pe aceste procese, iar experiența pandemiei ne arată că ar trebui dezvoltate astfel de programe dacă AI-ul chiar ne poate ajuta.

Sintetizând, discutăm despre eficientizare și optimizarea timpului în analiză, dar ne-am lovit de impactul AI-ului în activitatea noastră, care – la acest moment – nu are încă o valoare demonstrabilă pentru anumite segmente. Vom putea acorda mai multă greutate AI-ului în analiza datelor abia când rezultatele vor fi măsurabile și repetabile. O simplă analiză financiară menită să determine starea de insolvență nu poate fi lăsată pe seama AI-ului: „opinia” AI-ului se raportează strict la cifre, nu la circumstanțe economice de moment, nu la decizii de management și nu la contextul concret. Toate acestea trebuie corelate de către profesionistul care răspunde.

Da, AI-ul ajută la curățarea datelor, identifică tipare, le sintetizează și le explică – însă cu limitări. Aceste materiale rămân doar puncte de plecare pentru decizia noastră, supuse – ca regulă esențială – factorului uman. Dacă ieșim cu un material neverificat, discutăm despre răspundere. Exemplul din zona farmaceutică este edificator: răspunderea finală rămâne la noi, indiferent ce „spune” AI-ul despre o persoană responsabilă ori despre o decizie în gestiunea unei insolvențe, dacă nu este asumată și validată de noi.

Este adevărat că AI-ul ne comprimă timpul: în câteva minute poate genera un material sau o sinteză. Totuși, noi trebuie să revenim, să verificăm și să formulăm propria opinie. Aici intervine problema confidențialității. La începuturile GDPR, exista o confuzie: de azi înainte, dacă până atunci ni se foloseau datele fără acord, acum ni se folosesc cu acord – pentru că nu poți accesa niciun site fără a accepta cookie-ul. Similar, în AI: orice întrebare îi adresăm și orice date furnizăm pot fi sintetizate și reutilizate ulterior în ansamblul de informații al sistemului. Este util pentru progresul profesional și, poate, pentru binele general, dar din perspectiva confidențialității nu avem, de această dată, nici măcar un „cookie” prin care să limităm utilizarea ulterioară.

Există deja mari corporații de software care au dezactivat pe calculatoare modulele cu AI din suita Microsoft, tocmai pentru a evita scurgerile de date care ar putea deveni accesibile altora. Trebuie să fim foarte atenți: discutăm despre GDPR și despre informații care, deși uneori trebuie publicate, nu sunt ușor accesibile oricui. Ce se întâmplă dacă, în practică, gestionând companii, prin AI se pot obține date ce ar compromite șansele de reușită ale acelor companii?

Așadar, prudență maximă în zona confidențialității. Calitatea se măsoară prin indicatori simpli și concreți; trebuie, în egală măsură, să avem grijă de fenomenul „halucinațiilor”. Ne preocupă, ca organisme profesionale – INPPI, ca organism de formare profesională, și UNPIR – să limităm riscurile generate de utilizarea AI. Concluzia este evidentă: trebuie să utilizăm AI-ul, altfel nu putem concura cu firme de avocatură sau de insolvență care prelucrează date mult mai rapid. Dar trebuie să avem mare grijă, iar o componentă importantă a dezbaterii actuale și viitoare privește reglementarea: astăzi nu avem încă un cadru suficient de clar, nici la nivel național, nici european, asupra modului de utilizare. În plan profesional, trebuie să vedem cum gestionăm aceste aspecte, păstrând un principiu esențial: AI-ul este un suport; nu este un substitut și nu poate înlocui empatia.

Chiar dacă, teoretic, AI ar putea media imparțial, nu despre asta este vorba. Trebuie să rămânem la dezideratul că AI-ul este un instrument de sprijin și că nu trebuie să înlocuiască omul care își asumă analiza și decizia.”