Prim-Vicepreședintele UNPIR, Stan Tîrnoveanu, a discutat cu Universul Juridic noua lege a insolvenței persoanelor fizice, în cadrul emisiunii ”Insolvența la ea acasă”.

Mai jos, înregistrarea emisiunii și extrase cu cele mai importante declarații din timpul discuției.

Nicolae Cîrstea: Discutăm astăzi despre insolvența persoanei fizice, o chestiune importantă pentru profesie, dar și pentru publicul larg, dar, pe de altă parte, o lege așteptată, a cărei așteptare a intrării în vigoare a durat ceva timp – cred că sunt câțiva ani, dacă privim un pic în urmă. De ce această amânare a intrării în vigoare, ce s-a întâmplat în acești ani?

Stan Tîrnoveanu: Cred că primele discuții pe baza proiectului Legii insolvenței persoanei fizice le-am avut prin 2014, era o conferință organizată de Universitatea de Vest și discutam atunci mai mulți practicieni, mai mulți specialiști în insolvență, despre lipsa unui studiu de impact. Orice act normativ trebuie să aibă o pregătire prealabilă, rezonabilă, asupra impactului pe care îl poate avea apariția, intrarea în vigoare a unui act normativ. Atunci se discuta, cumva, de posibile 800.000 de cereri de deschidere a procedurii insolvenței, mulți au fost rezervați, alții entuziaști, cu privire la cifră. Cert este că din 2015, de când, mă rog, a fost publicat actul normativ, iată că suntem în 2018 și de-abia acum putem vorbi de intrarea în vigoare și de producerea de efecte juridice. Lipsa unei analize asupra tuturor efectelor pe care le generează Legea insolvenței – o lege așteptată, pentru că este o lege care trebuie să-și producă efecte juridice, [n.n. deoarece] este singura lege care permite descărcarea rezonabilă de datorii a consumatorului, pentru datoriile lui necomerciale. Este o lege așteptată, trebuie să înceapă să-și producă efectele juridice.

Nicolae Cîrstea: S-a făcut acest studiu de impact, în această perioadă de 2-3 ani până la intrarea în vigoare? E o chestiune, mai precis, legată de impactul acestei legi, care s-a discutat?

Stan Tîrnoveanu: După cunoștința mea, nici înainte de publicarea în Monitorul Oficial, nici în această perioadă, drept dovadă aceste amânări a intrării în vigoare – cred că este a treia amânare, mă rog, suntem la sfârșitul celei de-a treia amânări – așa că, sub acest aspect cred că nu este. Sau nu am cunoștință. Cred că dacă ar fi fost, ar fi trebuit să fie făcut cunoștință publicului. Doi – încă nu avem o reprezentare asupra impactului, probabil că o să-l vedem în câteva luni. Cert este că, din perspectiva, să zicem, a numărului de cereri, nu anticipez o avalanșă de cereri, pentru că lucrurile nu-s chiar atât de simple, cum par la prima vedere.

Nicolae Cîrstea: Chiar aș vrea să vă întreb și care sunt principalele prevederi în legătură cu această lege, numită și Legea falimentului personal.

Stan Tîrnoveanu: Legea insolvenței persoanei fizice are un scop altul decât cel pe care îl are insolvența persoanei juridice. Cert este că scopul este de la înlesnirea negocierii între creditor și debitor. Chiar este enunțat acest scop în primele prevederi ale legii; chiar este arătat faptul că, prin descărcarea de datorie, se creează și se dezvoltă latura motivațională, adică dorința debitorului de a se reorganiza, de a face efort pentru a beneficia de iertarea de datorie. Ca experiență, în trecut am făcut parte din echipele care se ocupau de recuperarea de creanțe la câteva bănci care au intrat în insolvență în perioada 2000, și atunci, știu foarte bine că, în momentul în care îi oferi o soluție debitorului persoană fizică, el începe să se relanseze și emoțional, și din punct de vedere al veniturilor. Pentru că această iertare de datorie este ceea ce generează o anumită motivare și din partea, să zicem, membrilor familiei, care doresc să-l susțină pe cel care este în insolvență.

Nicolae Cîrstea: Practic prevedeți un impact pozitiv asupra persoanelor fizice, a cetățeanului.

Stan Tîrnoveanu: Sigur că e un impact pozitiv; trebuie să fie un impact pozitiv. Efectele, observate în alte state, ale legii insolvenței persoanelor fizice, sunt pozitive. Unu: disciplinează cumva și limitează expectațiile nerezonabile de la Legea insolvenței; motivează pe cel care este de bună credință și dorește să atingă această stare de echilibru, fie și prin iertarea de datorie. Pe de altă parte, și pentru creditori este un lucru pozitiv, pentru că odată și odată trebuie să ajungi la un final în ceea ce privește recuperarea unei creanțe și, prin creșterea motivării, prin dezvoltarea motivării în patrimoniul emoțional al persoanei fizice, cresc și șansele de recuperare; sau, mai bine spus, randamentul de recuperare a creanțelor.

[…]

Nicolae Cîrstea: Discutând mai în concret: practic, cineva constată că deja se acumulează o serie de datorii, care au fost scadente, urmează alte plăți, pe care le are de făcut în perioada următoarea, cum declanșează efectiv această intrare sub incidența legii?

Stan Tîrnoveanu: Cum declanșează? Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să se adreseze comisiilor locale. Ele sunt cele abilitate.

Nicolae Cîrstea: La nivelul primăriilor?

Stan Tîrnoveanu: La nivel de județ există, pe lângă comisariatul pentru protecția consumatorilor, aceste comisii locale, constituite, după știința mea – nu știu în ce proporție, dar ar trebui să existe asemenea [n.n. comisii] locale, care primesc cererile. Există și o listă de înscrisuri pe care trebuie să le depună. În speță, ar trebui să ai toate veniturile, toate bunurile, versus toate datoriile. Ce nu explică foarte clar legea sau nu rezultă foarte explicit: ca să poți să beneficiezi de această prevedere legală trebuie să fii numai în încetare de plăți, într-o anumită perioadă rezonabilă să nu poți să-ți revii. Adică, menținând un nivel de trai rezonabil, nu poți să plătești acum. Într-o perioadă, să zicem de un an de zile, nu poți reveni ca să poți să plătești la fel cum reușeai să plătești înainte…

Nicolae Cîrstea: Un membru al familiei a rămas fără serviciu, s-a mai născut un copil…

Stan Tîrnoveanu: Un membru al familiei, Doamne ferește, poate că are probleme medicale, și atunci costurile rezonabile… Pentru că, această lege, vedeți, vine cu ceva mai mult umanism. Este legea timpurilor noastre, nu cod de procedură civilă. Și permite ca cel care este debitor să poată să aibă o sumă alocată pentru întreținerea tuturor persoanelor a căror întreținere trebuie să o asigure, în conformitate cu prevederile legale. Cu titlu de exemplu, este posibil să se permită unui debitor să aibă o mașină de maximum 5000 de euro, ca valoare, deci este o lege mult mai umană. Bunurile care sunt urmăribile din perspectiva Legii insolvenței persoanei fizice sunt un pic mai restrânse. Legea este mai umană, mai deschisă, mai, să zicem, [n.n. adaptată] la secolul XXI.

Nicolae Cîrstea: Dar în situația în care împotriva persoanei respective s-a declanșat deja executarea silită, cum se suprapun…?

Stan Tîrnoveanu: Executarea silită se suspendă în momentul în care se consideră că sunt îndeplinite cerințele legale și persoana este sub protecția Legii nr. 151/2015, deci se suspendă automat. La început se suspendă doar provizoriu, după care, în momentul în care se constată îndeplinirea cerințelor legale, se suspendă întreaga executare silită și se trece fie la programul de plăți, fie la lichidarea de active, la una dintre variante. Dacă este și în varianta a treia, să zicem, în varianta în care este procedura simplificată, atunci se va produce acest… Cert este că s-a apelat la procedura aceasta filtru, specifică, să zicem… Franța, Suedia, chiar Irlanda au asemenea proceduri-filtru, în care în această fază administrativă se verifică îndeplinirea cerințelor legale. Și se va produce suspendarea executării silite. Dacă nu se va produce, sau dacă această comisie respinge cererea, se declanșează etapa contenciosului administrativ și se merge la instanță. Se contestă, deci există și o procedură de verificare, ca orice procedură care trebuie făcută împotriva unei proceduri administrative.

Nicolae Cîrstea: Deci, sintetizând, avem o persoană aflată în dificultate de a susține o serie de plăți…

Stan Tîrnoveanu: Corect, așa este, chiar în dificultate, da.

Nicolae Cîrstea: Această persoană, chiar dacă, să zic, s-a declanșat împotriva ei o executare silită pentru anumite credite sau anumite plăți pe care le avea de făcut conform unor contracte semnate, poate să se adreseze…

Stan Tîrnoveanu: Aș zice că și pentru datorii fiscale. Pentru că toată lumea se focalizează pe aceste datorii pe care le au persoanele fizice la bănci. Pentru orice datorie necomercială. Iertat să fiu că folosesc această expresie pe care unii nu o agreează – mă rog – datorie „profesională” sau „neprofesională”; eu cred că datorie, să zicem așa, „necomercială”, în sensul larg al cuvântului, pentru că dacă are o datorie comercială, are obligația…

Nicolae Cîrstea: Care ar fi datoria comercială care este exclusă?

Stan Tîrnoveanu: Să zicem că suntem în ipoteza în care a garantat un credit comercial. Și atunci, garantând un comerciant, fideiusorul cred că în mod rezonabil nu poate să apeleze la Legea nr. 151/2015. Vedeți, o discuție care se va putea genera. Sigur că vor fi foarte multe discuții. Dacă, și în ce măsură, este atrasă – caracterul de datorie față de un creditor – o datorie profesională. Datorie din impozite și taxe, care sunt altele decât cele, să zicem, profesionale. O mare scăpare pe care o are legislația noastră este că, la acest moment, nu avem o reglementare a insolvenței profesiilor liberale. Dar chiar nu avem de niciun fel, pentru că – știu eu de ce? – în Legea insolvenței persoanei juridice este exclusă, expresis verbis, această sferă de persoane. Și aceste persoane ar trebui să beneficieze de protecția unei legi a insolvenței, datoriile lor exercitând din exercitarea unei profesii. Ce nu înțelegem noi este că – probabil tot o chestie de educație – nimic nu este perfect, nici măcar entitățile susținute pe timpul comunismului nu aveau o viață perpetuă. O societate se naște și moare, o persoană fizică se naște, trăiește și moare, o persoană juridică la fel, un profesionist la fel. Și atunci, lucrurile nu mai sunt perfecte. Durata medie de viață a unei entități juridice, a unui agent economic, a unei societăți comerciale în Uniunea Europeană – studii făcute de Banca Mondială, departe de orice discuții asupra acestui lucru – este de 5 ani. În România este de 10 ani. De ce? Pentru că ne este teamă să deschidem procedura insolvenței, pentru că nu avem cunoștințe de necesitatea deschiderii procedurii insolvenței și probabil este și hulită atât de mult insolvența. Nu este un lucru, să zicem, atipic. Toată problema este să fie gestionată cu bună credință. Cred că una dintre cauzele gestionării cu bună-credință este teama și durata aceasta de 10 ani. Cu certitudine, deschiderea procedurii mai devreme generează posibilitatea pentru creditori de a se îndestula în procente mai mari – mai mare transparență – actele pot fi verificate mai ușor. Sunt o mulțime de beneficii. Cert este că trebuie luată insolvența ca o stare care nu este neapărat frauduloasă. Trăim într-o societate cu foarte multe schimbări, cu multe lucruri imprevizibile. Nu toată lumea poate prevedea. Sau, dacă ne gândim la investitorul mic autohton, nu are capacitatea financiară să-și ia cei mai buni consultanți. Dacă o societate mare are resurse, se mișcă mai greu… De ce? Pentru că-și filtrează foarte bine deciziile. Apelează la cel mai bun specialist pe taxă, pe avocatură… Celălalt, mai mult capacitatea lui creativă. Și poate să greșească.

[…]

Nicolae Cîrstea: Există posibilitatea să se întrepătrundă cele două legi, aplicabilitatea lor, insolvența persoanei juridice, insolvența persoanei fizice?

Stan Tîrnoveanu: Teoretic nu. Nu au cum să se suprapună, numai incidental, pentru că datoriile profesionale, comerciale, sunt reglementate și insolvența persoanei juridice este reglementată de legea specială, Legea nr. 86/2014 sau, mă rog, dacă este pe procedura mai veche, pe 2006. Datoriile celelalte fiind datorii, să zicem, pur civile, necomerciale, n-au cum să se suprapună. Însă nu excludem ca o persoană care, să zicem, era organizată ca mic comerciant, să intre în ambele proceduri. Lipsa de resurse care a dus la insolvența lui, să zicem, ca întreprindere unipersonală sau asociație familială, să genereze lipsa de resurse și pentru plata datoriilor necomerciale – poliță de asigurare, impozite, telefoane, întreținere… Și aceste lucruri intră sub sfera aplicării Legii nr. 151/2015.

[…]

publicat inițial pe Universul Juridic