Dascăl, UNPIR: Este foarte important să ne disociem, în zona de avocat când suntem avocați, în zona de practician în insolvență atunci când suntem administratori judiciari

Președintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), av. Cătălin-Andrei Dascăl, a vorbit, în secțiunea introductivă al Conferinței Naționale de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cu tema „Provocări juridice actuale”, despre interacțiunile dintre practica insolvenței, autorități, celelalte profesii liberale și normele de prevenire a spălării banilor.  

Click AICI pentru VIDEO discurs.

”Este foarte important să ne disociem, în zona de avocat când suntem avocați, în zona de practician în insolvență atunci când suntem și activăm în calitatea acestei profesii ca administrator judiciar sau lichidator. Acolo obligația de raportare există și nu putem invoca un secret profesional. Trebuie însă să înțelegem – și din perspectiva Oficiului – că obligația de raportare, în calitatea noastră de entitate raportoare, nu este o chestiune pe care trebuie să o facem zilnic și nu este o chestiune pe care trebuie să o facem la orice tranzacție.”, a declarat președintele UNPIR.

Potrivit acestuia, nu orice nu orice tranzacție frauduloasă este și susceptibilă să conducă la o operațiune de spălare de bani, în marea majoritate fiind vorba de o fraudă comercială în dauna creditorilor, care nu duce în spate la o activitate infracțională de spălare de bani.

La finalul acestui articol puteți citi întregul discurs ținut de av. Cătălin-Andrei Dascăl.

UNPIR a susținut organizarea celei de-a VIII-a ediții a Conferinței Naționale de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cu tema „Provocări juridice actuale”.

Cea de a VIII-a ediție a conferinței a fost structurată în două secțiuni și a inclus lansarea noii ediții tipărite a revistei „Spălarea Banilor – Privacy & Transparency” (numărul 4), editată de Grupul Editorial Universul Juridic, sub coordonarea av. Elena Hach.

Click AICI pentru detalii legate de programul și vorbitorii evenimentului.

DISCURS av. Cătălin-Andrei Dascăl în cadrul Conferinței Naționale de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cu tema „Provocări juridice actuale”

Pentru că reprezint o profesie umanistă, profesia de practician în insolvență este o profesie juridică, o profesie umanistă, de altfel fiind și în calitate de avocat, am vrut să mă duc în această zonă de emoții. Pentru că ați vorbit de emoții, dl Cătălin Davidescu a vorbit despre această frumoasă aulă, ca un nucleu economic, nu puteam să nu-mi aduc aminte de anul 2018, când aniversam 100 de ani de la Unire și ne aflam în sala tronului din Palatul Regal.

Un prieten drag, istoricul Bogdan Bucur, și-a început discursul cu trimiterea la Cecilia Cuțescu-Ștorck, cea care are acea pictură din Sala Tronului, dar același artist a pictat această frumoasă reprezentare a istoriei negoțului. Nu trebuie să trecem cu privirea și să uităm că ne aflăm în această aulă, unde aceste picturi, aceste opere superbe, sunt realizate de către prima femeie profesor din Europa.

România are și lucruri bune și trebuie să ne aducem aminte de istorie. Deci avem prima femeie profesor, prima femeie avocat din Europa, membră a Baroului în 1891 și prima femeie cu doctorat în drept din lume.

Deci suntem într-o zonă în care trebuie să ne amintim și de lucrurile frumoase, și nu numai de lucrurile mai apăsătoare, legislativ, de astăzi.

Trebuie însă să mă întorc în planul spălării banilor: prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. E foarte adevărat că în această dublă calitate profesională, și de avocat, îmbrățișez cu totul reticența cu privire la norme, dar astăzi sunt aici în calitate de reprezentant al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, unde noi, ca practicieni în insolvență – cei care aplică procedura insolvenței – avem un alt rol și alte atribuții, care, de altfel, ne obligă să mergem într-o altă direcție ca entități raportoare.

Sunt și aici niște limite și o să vă spun câteva vorbe și despre acestea.

Evident, din această perspectivă, e o bucurie să fim partenerii instituționali ai acestui eveniment, mai ales că suntem parteneri alături de celelalte profesii juridice liberale din România, dar și cu mediul universitar. Acest lucru și această invitație subliniază importanța pe care noi ca practicieni în insolvență o acordăm acestei calități pe care o avem ca entitate raportoare.

Ați văzut că a fost lansată și noua ediție tipărită a revistei „Spălarea Banilor – Privacy & Transparency”, numărul 4. Am avut plăcerea de a acorda un interviu. În răspunsuri am subliniat o chestiune referitoare la colaborare: colaborarea interinstituțională și interprofesională, pe verticală și pe orizontală.

Colaborarea pe verticală cu ONPCSB, cu instanțele și parchetele; și pe orizontală cu celelalte profesii care se transformă în entități raportoare, fie că sunt din zona juridică, fie că sunt din zona economică.

Ceea ce am subliniat și vreau să reiterez este că această colaborare trebuie să fie efectivă și reală, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Și de ce? Pentru că, fără a ne duce în ideea de a încălca secretul profesional sau de a intra în ceea ce face Oficiul în analiza proprie, e bine să existe și un feedback asupra modului de raportare – ca să ne fie și nouă viața, când raportăm, mai ușoară.

Iar în perspectiva colaborării pe orizontală cu celelalte profesii, trebuie să existe totuși un mecanism – care astăzi nu există – de comunicare eficientă, prin intermediul Oficiului, care să faciliteze acest lucru. Pentru că atunci când există o raportare despre o operațiune suspectă de spălare a banilor, e foarte evident că nu s-a întâmplat doar într-un caz într-o zonă a insolvenței. În spate există mai multe lucruri și poate mai multe entități raportoare au făcut mențiuni despre aceeași operațiune. Ar fi bine ca acest schimb de informație să fie eficient tocmai pentru a da eficiență a ceea ce încearcă să facă Oficiul – și, în primul rând, misiunii de prevenire, mai mult decât celei de combatere, pentru că dacă prevenim, e mai ușor.

Eu voi vorbi exclusiv și voi face trimitere la zona spălării banilor, nu la zona finanțării terorismului, pentru că, vorbind de revistă, vă spuneam și înainte de a intra în deschiderea lucrărilor, că am apreciat și am salutat intervenția dumneavoastră în care ați menționat eroarea care se poate crea dintr-o analiză comună a prevenirii și combaterii spălării banilor cu cea a finanțării terorismului.

Mi-am adus aminte de asta și m-am întors puțin în timp la atentatul din Londra, la metrou, despre care vorbeam cu un prieten drag zilele trecute, după ce am văzut online revista: acolo, evident, era o spălare de bani care a generat în interior o finanțare de terorism. Acolo a fost o sumă atât de infimă încât era un salariu pentru niște teroriști. Nu au nicio legătură una cu alta.

Și s-ar putea ca, dacă sunt amestecate – și de către Oficiu, și de către persoanele responsabile în analiză – în realitate să nu se mai ducă nimic unde trebuie. Să fie totul tratat cu superficialitate și să nu găsim rezultatul pe care îl urmăriți.

Întorcându-mă la profesia noastră – noi facem insolvență. Evident, privim cu responsabilitate și spun asta pentru că mă pot duce în trei zone de ceea ce facem ca să ne îndeplinim obligațiile de entitate raportoare. Înainte de asta, aș vrea să subliniez ca prim aspect relația cu adevărat bună pe care o avem cu Oficiul. Dar orice este bun poate fi și mai bun, și atunci e bine să avem acest feedback pe modalitatea de raportare: conținut și format, din perspectiva practicii.

Pentru că avem aceste obligații, de foarte mulți ani, de 3-4 ani de zile, am introdus, prin intermediul pregătirii profesionale, prin INPPI, în cadrul cursurilor de formare profesională (cursuri, seminarii, conferințe naționale), aproape de fiecare dată câte o temă în domeniul spălării banilor. Pentru că trebuie să conștientizăm obligația de raportare, dar și să fim mai familiarizați cu cadrul legal și cu identificarea formatului legal.

Fac o paranteză: din toamna trecută n-au mai fost prea multe teme pe zona spălării banilor, dar nu pentru că nu ne-am dorit, ci pentru că (au apărut modificări la legislația insolvenței). Și atunci am fost forțați, împreună cu magistrații, să ne întâlnim și să stăm în dezbatere doar ca să vedem cum implementăm ceva ce nu prea poate fi implementat. Dar vom vedea; practica ne va arăta.

Ce vreau să subliniez ca mesaj pentru colegii practicieni, și mă adresez și avocaților practicieni în insolvență, pentru că în profesia noastră jumătate sunt avocați: este foarte important să ne disociem, în zona de avocat când suntem avocați, în zona de practician în insolvență atunci când suntem și activăm în calitatea acestei profesii ca administrator judiciar sau lichidator.

Acolo obligația de raportare există și nu putem invoca un secret profesional. Trebuie însă să înțelegem – și din perspectiva Oficiului – că obligația de raportare, în calitatea noastră de entitate raportoare, nu este o chestiune pe care trebuie să o facem zilnic și nu este o chestiune pe care trebuie să o facem la orice tranzacție.

Nu orice fraudă comercială – pentru că nouă ni se semnalează în analiza pe care o facem ca practicieni asupra activității debitorului că anumite tranzacții s-au anulat, că sunt tranzacții frauduloase – dar nu orice tranzacție frauduloasă este și susceptibilă să conducă la o operațiune de spălare de bani. În marea majoritate, vorbim de o fraudă comercială în dauna creditorilor, care nu duce în spate la o activitate infracțională de spălare de bani.

Deci trebuie să avem mare grijă la această chestiune. Noi nu suntem Poliție și nici „Inchiziție”, nu suntem nici informatori. Trebuie să ne respectăm obligațiile: secretul profesional și obligația de raportare – nici să exagerăm, dar nici să minimalizăm atunci când identificăm astfel de activități.

Am văzut temele de astăzi și sunt interesante. Multe dintre ele sunt interesante și pentru noi, ca profesie practician în insolvență. Și aș vrea să nu fie doar pentru noi, ci să fie și pentru alte instituții, alți participanți.

Mă bucur că Banca Națională este partener instituțional. Pentru că nu știu dacă la Baroul București, de exemplu, sau la UNBR, domnul Briciu este beneficiar real. Eu sunt beneficiar real, în calitate de președinte UNPIR, pe un fond pe care doar îl gestionăm, nu este al Uniunii; sunt beneficiar real pe toate sumele pe care aparțin Uniunii, doar din simplul fapt că sunt președintele Uniunii. Și banca, dacă nu am declarat că suntem beneficiari reali, nu ne lasă să operăm conturile. La fel, în procedurile de insolvență, în calitate de administrator sau lichidator judiciar, tot eu sunt beneficiar real.

Și atunci ar trebui cumva instituțiile bancare să înțeleagă: o asociație profesională și conducerea ei, o societate de insolvență și administratorul judiciar – care este organ de aplicare a procedurii – nu este un administrator statutar astfel încât în ipoteza în care nu s-au declarat acționarii/beneficiarii reali, se duce către administrator, către conducător. Nu despre asta este vorba. Și ar trebui să clarificăm, o dată pentru totdeauna, aceste aspecte.

Pentru că sunt foarte dificile și neplăcute în practică. Astăzi, 90% dintre colegii practicieni se declară ca fiind beneficiar real, deși nu sunt, doar ca să poată opera un cont bancar de insolvență. Pentru că altfel banca nu îți dă voie să operezi. Ceea ce este total greșit. Trebuie să înțelegem acest lucru și trebuie să vedem cum remediem.

În altă parte, se duce și zona de spălare a banilor și confiscare extinsă – o zonă care ne preocupă și ne împiedică activitatea – și ar putea să fie interesantă, alături de elementele de noutate. Sunt și ceva cazuri de insolvență astăzi în zona de crypto și este interesant cum se poate produce spălare de bani folosind inteligența artificială.

Așa că nu pot să spun decât: succes și spor la lucrări, și să vedem cum le ducem pe toate.