Dascăl, Conferințele Themis: În dialogul interinstituțional legiuitorul ne vede ca parteneri ai instanțelor de judecată

Președintele UNPIR av. Cătălin-Andrei Dascăl a vorbit în deschiderea conferinței Themis, Ediția a II-a, ”Probleme de actualitate în practica judiciară”, despre complexitatea pe care o gestionează practicienii în insolvență ca organe care aplică procedura alături de instanțele de judecată.

Click AICI pentru VIDEO.

”Profesia și materia insolvenței sunt superbe. Cu multe provocări. Și asta pentru că sunt extrem de complexe. Iar această complexitate nu vine doar din perspectiva interferenței cu celelalte domenii, cum sunt economia, managementul, evaluarea, ci și din perspectiva îmbinării și interferenței cu foarte multe ramuri ale dreptului, cu foarte multe specializări”, a spus președintele UNPIR.

Potrivit acestuia, în cadrul insolvenței o contestație la tabelul preliminar, care vizează înscrierea sau neînscrierea unei creanțe, este o veritabilă acțiune în pretenții. Se administrează un probatoriu complex, temeiurile de drept sunt temeiuri de drept substanțial. Singura diferență este că nu se mai judecă în fața instanțelor de drept comun, ci în fața unei instanțe specializate.

De asemenea, acțiunea în anulare vizează aceleași motive de nelegalitate, aceleași cauze de nulitate, doar că trebuie dovedită și frauda. Spre deosebire de acțiunea pauliană, însă, nu este vorba de frauda unui interes singular, ci de frauda unui interes colectiv.

”(Un alt argument pentru participarea UNPIR la conferințele Themis) vine din această necesitate reală pe care noi o resimțim de dialog interinstituțional și interprofesional. Este foarte important să avem astfel de conferințe.

Dialogul interinstituțional – am spus-o și într-o altă întâlnire, cu ocazia Pactului pentru Justiție – pornește și de la faptul că, în realitate, suntem singura profesie în care legiuitorul a specificat expres că suntem parteneri ai instanțelor de judecată. Și am spus atunci că lucrăm împreună pentru înfăptuirea actului de justiție, pentru că noi, în calitate de practicieni, suntem organe care aplică procedura alături de instanțele de judecată”, a mai spus av. Cătălin-Andrei Dascăl.

La începutul lunii februarie, Institutul Național al Magistraturii (INM) și Grupul Editorial Universul Juridic au organizat cea de-a II-a ediție a Conferințelor THEMIS, un proiect de anvergură dedicat consolidării dialogului juridic național și promovării exigențelor formării profesionale continue a practicienilor dreptului.

Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) a fost partener instituțional al evenimentului, iar INPPI a acreditat conferința cu patru puncte de pregătire profesională.

În secțiunea introductivă, alături de președintele UNPIR au ținut discursuri Simona-Camelia Marcu, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, director INM, Prof. univ. dr., av. Traian-Cornel BRICIU, președinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) și Amelia Onișor, judecător la Curtea de Apel București, director adjunct INM

Pentru detalii legate de eveniment, inclusiv programul, lectorii și temele abordate, click AICI.

Discursul rostit de av. Cătălin-Andrei Dascăl în deschiderea conferinței Themis, Ediția a II-a, ”Probleme de actualitate în practica judiciară”

”Mulțumesc organizatorilor, Institutului Național al Magistraturii și Universul Juridic, pentru invitația adresată Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență de a participa la această conferință și, evident, pentru oportunitatea de a adresa un cuvânt din partea colegilor practicieni în insolvență la deschidere.

Mă bucur că ne aflăm la cea de-a doua ediție a acestei conferințe și am să vă rog să îmi îngăduiți să răspund unei anumite întrebări. O întrebare legitimă, și anume:

De ce suntem noi, practicienii în insolvență, aici?

Ce relevanță juridică are o astfel de conferință, cu un astfel de subiect – provocări de actualitate în practica judiciară în materia dreptului penal, dreptului procesual penal, dreptului civil, dreptului administrativ? Pentru că, în aparență, nu ar avea relevanță pentru domeniul nostru de activitate.

Nu este așa. Și am să răspund cu patru argumente, în direcții diferite.

Pe de-o parte, primul argument este conceptual: deși suntem doar la a doua ediție, această conferință, în opinia mea – și nu este o opinie singulară – devine și a devenit deja una dintre cele mai relevante conferințe în domeniul științelor juridice. Iar profesia de practician în insolvență este o profesie din domeniul științelor juridice.

Pe de altă parte, subliniez cu bucurie faptul că profesia și materia insolvenței sunt superbe. Cu multe provocări. Și asta pentru că sunt extrem de complexe.

Iar această complexitate nu vine doar din perspectiva interferenței cu celelalte domenii, cum sunt economia, managementul, evaluarea, ci și din perspectiva îmbinării și interferenței cu foarte multe ramuri ale dreptului, cu foarte multe specializări.

Când ne raportăm la procedură, se spune că procedura insolvenței se completează cu dreptul comun.

În realitate, în cadrul insolvenței, și dau doar două exemple de acțiuni, dacă ne uităm la o contestație la tabelul preliminar, care vizează înscrierea sau neînscrierea unei creanțe, această acțiune este o veritabilă acțiune în pretenții. Se administrează un probatoriu complex, temeiurile de drept sunt temeiuri de drept substanțial. Singura diferență este că nu se mai judecă în fața instanțelor de drept comun, ci în fața unei instanțe specializate.

Acțiunea în anulare – la fel. Vizează aceleași motive de nelegalitate, aceleași cauze de nulitate, doar că trebuie dovedită și frauda.

Însă, spre deosebire de acțiunea pauliană, nu discutăm de frauda unui interes singular, ci discutăm de frauda unui interes colectiv.

Al treilea argument este că, distinct de aceste acțiuni specifice domeniului insolvenței, o societate – fie că este în reorganizare, fie că este în faliment – nu își pierde până la lichidare capacitatea de folosință și de exercițiu. Și este parte, și poate fi parte, în procese civile, în procese de contencios administrativ-fiscal, în procese penale.

În civil nu suntem deloc străini de acțiunile în revendicare, grănițuire, de acțiunile în materia achizițiilor publice, de contenciosul cu autoritățile fiscale. Toate aceste lucruri se întâmplă în zona insolvenței.

În penal, evident, societatea poate să fie și parte civilă, și parte vătămată. Însă mai rar, trebuie să recunoaștem, că de cele mai multe ori, este inculpată societatea sau partea responsabilă civilmente. Deci este evident că ne interesează aceste aspecte.

Al patrulea argument, de asemenea conceptual, vine din această necesitate reală pe care noi o resimțim de dialog interinstituțional și interprofesional. Este foarte important să avem astfel de conferințe.

Dialogul interinstituțional – am spus-o și într-o altă întâlnire, cu ocazia Pactului pentru Justiție – pornește și de la faptul că, în realitate, suntem singura profesie în care legiuitorul a specificat expres că suntem parteneri ai instanțelor de judecată. Și am spus atunci că lucrăm împreună pentru înfăptuirea actului de justiție, pentru că noi, în calitate de practicieni, suntem organe care aplică procedura alături de instanțele de judecată.

Evident că astfel de conferințe sunt poate cele mai bune locuri în care putem să avem aceste dezbateri. Și, pentru că vorbim de această conferință și de aceste teme:

– când discutăm despre societăți în insolvență, zona practicii și a jurisprudenței europene, TVA și accize, ne interesează;

– evident că și noi ne lovim în practică de dificultăți legate de excepția de nelegalitate;

– când discutăm de AI, inteligență artificială, avem deja recent dosare de insolvență în care au existat investiții în criptomonede.

Separat de asta, avem oricum tema digitalizării. La nivelul Uniunii există un proiect amplu de digitalizare, inclusiv cu vânzări și licitații online.

În penal, discutând despre măsuri asiguratorii, nu mai spun câte provocări avem în fiecare zi. Indiferent dacă sechestrul este asigurător pentru repararea unui prejudiciu, sau dacă este în vederea confiscării speciale sau extinse, sau mai sunt situații în care nici nu știm foarte clar de ce este pus – este și mai complicat.

Și, la fel, în zona de relevanță probatorie – de exemplu, tema domnului profesor Briciu, președintele UNBR, privind relevanța probatorie a faptelor necontestate – nu trebuie să uităm că o procedură de insolvență, de fapt, se desfășoară prin măsuri ale practicianului în insolvență.

Măsuri care, dacă nu sunt contestate, ajung să aibă un efect similar unei autorități de lucru judecat. La fel, actele întocmite se transformă în acte de procedură specifice domeniului insolvenței și care, dacă nu sunt contestate, au relevanță în planul procesualului civil.

Deci toate aceste chestiuni, evident, ne interesează. Sunt extrem de relevante pentru noi.

Și tocmai de aceea, pentru că aceste teme sunt mai importante decât intervenția mea, nu o să îmi întind prea mult cuvântul, ci vreau să profit de ocazie pentru a mulțumi și a-i felicita pe colegii dumneavoastră – magistrați, judecători-sindici, judecători ai secțiilor specializate, ai curților de apel, ca instanțe de control – pentru că, în realitate, depun un efort extrem de susținut pentru a se specializa în toate aceste domenii care interferează constant cu procedurile de insolvență.

Și toate acestea pentru a îmbina acea idee de oportunitate, care este specifică procedurilor de insolvență, cu ideea de legalitate și cu cadrul legal, în sens larg.

La fel vreau să felicit INM pentru succesele internaționale și, firește, să mulțumesc din nou pentru această conferință și pentru ceea ce va urma.

Sunt convins că vom pleca de aici cu răspunsuri la multe dintre întrebările noastre, dar – am spus-o mereu și mă repet – dacă nu plecăm cu toate răspunsurile, în mod categoric vom pleca cu întrebări suplimentare. Întrebări suplimentare la care vom căuta răspunsurile în viitor.

Și asta ne antrenează mintea. Iar noi, la capitolul „antrenament”, chiar avem nevoie, în ceea ce facem noi ca profesie.

Vă mulțumesc mult și succes!”