Dragi colegi,

Îmi face plăcere să ne reîntâlnim prin inter­mediul numărului 61 al Revistei Phoenix, care, după cum veţi constata parcurgând revista, stă sub semnul INSOL Europe. Colegii noştri care îşi aduc aportul în mod curent cu articole pentru revistă au în acest număr o serie de contribuţii ce au făcut parte din dezbaterile High Level Course on Insolvency Law in Eastern European Jurisdictions, care, la prima sa ediţie, s-a desfăşurat în România, fiind organizat în trei module.

Ne-am bucurat să îi avem ca oaspeţi pe cei mai reputaţi specialişti în insolvenţă la nivel internaţional, oameni care au un cuvânt de spus atât pe zona de legiferare, cât şi în ceea ce pri­veşte problematica pe care o ridică insolvenţa la nivel mai larg. Este vorba despre Prof. Ignacio Tirado (Universidad Autonoma de Madrid, Spania), Prof. Irit Mevorach (University of Nottingham, Marea Britanie), Prof. Riz Mokal (Barrister, South Square and (Hon.) University College London, Marea Britanie), Prof. Janis Sarra (University of British Columbia, Canada), Prof. Christoph Paulus (Humboldt University Berlin, Germania), Prof. Michael Veder (Radboud University Nijmegen, Resor, Olanda), Alberto Núñez-Lagos (Uría Menéndez, Spania), Mihaela Carpus-Cârcea (Direc­ţia Generala Justiţie şi Consumatori a Comi­siei Europene).

Se remarcă, iată, în acest număr contri­bu­ţiile colegilor noştri pe aspecte diverse pe care le presupune insolvenţa, articolele având la bază unele dintre temele abordate în cadrul cursului, mai exact în cel de-al doilea modul, desfăşurat în perioada 29 iunie-1 iulie. Astfel, în introducere, domnul Radu Lotrean şi doamna Simona Miloş fac o prezentare a cursului ce s-a desfăşurat la Bucureşti; doamna Simona Miloş realizează o eva­luare a modului de implementare a Legii nr. 85/2014, după 3 ani de la intrarea sa în vi­goare; doamna Irina Şarcane punctează în artico­lul său caracteristicile esenţiale care încurajează sau limitează accesul la procedurile de pre-insol­ven­ţă; domnul Flavius Moţu analizează compen­sarea creanţelor reciproce ale membrilor grupului de societăţi; doamna Andreea Deli-Diaconescu ne vorbeşte despre acţiunile în anularea transfe­ru­rilor patrimoniale efectuate în perioada suspectă; domnul Vasile Godîncă analizează unele aspecte legate de procedurile de reorganizare; domnul Radu Bufan şi doamna Florentina Folea exami­nează unele dintre dificultăţile ce apar în practica proce­durilor falimentare; domnul Bogdan Biter face o comparaţie, după criteriul timpului, între crean­ţele curente şi creanţele istorice.

Începând din luna octombrie 2017, colegul nostru Radu Lotrean va prelua preşedinţia anuală a acestei organizaţii, fapt care nu face decât să ne bucure şi suntem siguri că amprenta româ­nească ce va fi vizibilă la nivel european va fi una care să ne onoreze.

Pe parcursul anului curent, fondul de lichi­dare a fost printre preocupările prioritare ale conducerii UNPIR. După cum ştiţi, prin modifi­că­rile legislative din luna ianuarie, mai exact prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017 privind eli­mi­narea unor taxe şi tarife, precum şi pentru mo­dificarea şi completarea unor acte normative, s-a prevăzut faptul că fondul de lichidare va fi sus­­ţi­nut de la bugetul de stat, prin bugetul Minis­te­rului Justiţiei, precum şi din preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă. Am reuşit, după discuţii cu Ministerul Justiţiei, să avem alocată în exerciţiul bugetar 2017 o sumă de 5 milioane de lei. Din păcate, veştile recente nu sunt foarte bune. La ultima rectificare bugetară care este în atenţia opiniei publice în acest moment, în ceea ce priveşte zona de venituri, aceasta este prinsă în rectificarea bu­getară cu minus. Este, din păcate pentru noi, o chestiune de neînţeles, pe care încercăm să o abordăm cu partenerii noştri de la Ministerul Jus­­tiţiei, fără a avea însă în acest moment rezultate pozitive pe această temă.

În acelaşi timp, în ultimul an am încercat ca prin fondul de solidaritate să rezolvăm problema restanţelor la plată, în condiţiile în care există filiale cu excedent şi filiale cu deficit, astfel încât reuşim să asigurăm un echilibru pe zona aceasta.

Pe de altă parte, pentru că zona protecţiei me­diului are interferenţe în profesia noastră, avem o comunicare cu Ministerul Mediului, care, iată, nici aceasta nu vine cu rezultatele aşteptate de noi.

Într-o corespondenţă curentă ce viza pro­bleme complexe de mediu, răspunsul Ministerului la problemele ridicate de noi este o trecere în revistă aproape exhaustivă a textelor de lege care regle­mentează obligaţiile şi răspunderea administra­torului, respectiv lichidatorului judiciar în privinţa obligaţiilor de mediu instituite în cadrul procedurii de insolvenţă. În răspunsul nostru am arătat aprecierea pentru interesul acordat demersului nostru şi, totodată, nu am putut să nu subliniem faptul că, deşi elaborată ca fundamentare legală, abordarea aceasta nu a luat în seamă problemele contextuale, de aplicare efectivă, cum ar fi pro­blema generată de lipsa de delimitare a răs­pun­derii practicianului în insolvenţă pentru proble­mele de mediu ale societăţilor pe care le au în gestionare, de răspunderea conducătorilor res­pec­tivelor societăţi pe parcursul întregii lor activităţi. Evident că am semnalat Ministerului îngrijorarea noastră legitimă asupra măsurii în care probleme nerezolvate de o societate pe parcursul activităţii sale, încă de la înfiinţare, în perioade de stabilitate financiară şi organi­zatorică, pot fi soluţionate de un practician în insolvenţă într-o perioadă „neagră” a respectivei entităţi, perioadă în care sunt vizate redresarea sa financiară sau, în cel mai fericit caz, îndestu­larea creditorilor.

Nu în ultimul rând, am arătat Ministerului îngrijorarea noastră legată de faptul că, în plus faţă de dinamica şi arhitectura complicată a legislaţiei incidente ambelor domenii – protecţia mediului şi procedura insolvenţei –, influenţată şi condiţionată de multe alte reglementări legale, nu întotdeauna armonizate, obligaţiile instituite în sarcina entităţilor care desfăşoară activităţi econo­mice ca profesionişti în diverse domenii cu impact de mediu ajung să incumbe practicienilor în insol­venţă, grevând activitatea şi răspunderea acestora cu elemente cvasistrăine specializării lor.

În legătură cu acest aspect, văzând îndru­marea Ministerului în sensul angajării de spe­cia­lişti pentru rezolvarea problemelor străine specializării practicianului în insolvenţă, precum şi indicarea foarte tehnică a surselor şi mecanis­melor de plată a acestor specialişti, am făcut cunoscut Ministerului că patrimoniul debitorului este atât de mic sau nevalorificabil, uneori chiar inexistent, încât este imposibil ca din acesta să fie suportate cheltuieli de mediu.

Dimensionarea Fondului de lichidare nu poate fi previzionată în raport cu nevoile care vor apărea, chiar dacă administrarea acestui fond este una dintre atribuţiile UNPIR. Până în prezent nu au fost reglementate şi armonizate mecanis­mele de constituire, accesare şi gestionare a acestui fond, pentru rezolvarea problemelor de mediu.

Astfel, vidul de reglementare cumulat cu recent anunţata rectificare bugetară negativă pe acest capitol fac să subziste, împovărător pentru corpul nostru profesional, presiuni ce pot avea va­lenţe penale în legătură cu răspunderea prac­ti­cianului în insolvenţă aflat în situaţia de a iden­tifica, notifica, gestiona, soluţiona şi găsi fonduri pentru intrarea în legalitate deşi proble­mele de mediu sunt „moştenite” odată cu încre­dinţarea misiunii de derulare a procedurilor insolvenţei.

Sunt, de asemenea, propuse anumite modi­ficări ale Statutului privind organizarea şi exer­citarea profesiei de practician în insolvenţă aflate acum la stadiul de discuţii publice şi care ar trebui să contribuie, de asemenea, la rezol­varea unor probleme interne. Cu siguranţă, dezbaterile de la congres vor aduce clarificări pe aceste teme importante pentru toţi membrii corpului pro­fe­sional.

Totodată, sunt bucuros să anunţ că, începând cu acest număr, revista apare într-un parteneriat,  care este unul mai extins, cu Editura Universul Juridic. Credem că aportul pe care această cola­borare îl poate aduce profesiei noastre nu numai prin publicarea Revistei Phoenix, dar şi prin vizibi­litatea evenimentelor organizate în inte­riorul profe­siei şi printr-o comunicare eficientă, prin canalele deţinute (portalul universuljuridic.ro, inter­viuri video, emisiuni TV), a chestiunilor care preo­cupă profesia nu poate să fie decât de bun augur şi să contribuie la promovarea aspectelor care ne pre­ocupă şi pe care le dezbatem în mod curent la nivelul corpului profesional.

Niculae Bălan
Preşedintele UNPIR